Castelul Cantacuzino din Bușteni

Castelului Cantacuzino, reședința de vară princiară de la Bușteni, a fost locul celor mai importante și elegante întâlniri de la începutul secolului XX.

Castelul Cantacuzino din Bușteni
Castelul Cantacuzino din Bușteni
Castelul Cantacuzino din Bușteni
Castelul Cantacuzino din Bușteni
Castelul Cantacuzino din Bușteni

Actualul Zamora Estate, este unul din locurile în care trebuie să mergi neapărat o dată pe an. Prima dată te va fascina istoria locului și a familiei Cantacuzino. O istorie a construcției castelului, care a durat nu mai puțin de zece ani.

Și nu neapărat construcția sa, avându-l pe Cerchez ca arhitect principal ci aducerea castelului la nivelul de reședință pentru un om de stat important, cum era Gheorghe Cantacuzino. Proiectul se terminase deja în 1908 dar căutările și implementările soluțiilor tehnologice au luat ceva mai mult timp. La 1911, în final, Castelul Cantacuzino avea încălzire centrală, cu calorifere masive, centrală telefonică proprie și apa curenta strânsă din izvoarele colectate din zonă. O minune a timpurilor!

Arhitectura și design în Castelul Cantacuzino

Stilul Neoromânesc împletit cu elementele brâncovenești regăsite la interior fac din castel un obiect unicat în sine. Așezarea, la poalele Caraimanului, în mijlocul celui mai frumos domeniu din Bușteni, impresionează vizitatorii de peste o sută de ani.

La intrarea în castel, marmura de Carrara, a țintuit treptele în timp, urcând în splendoarea holului de primire. Mozaicul intact și ceramica italieneasca glazurata asemenea unui covor din holul principal te invita să pășești cu atenție la detalii.

In fața intrării, pe peretele opus, se află unul din șemineele imense, originale, și acestea rămase intacte la trecerea timpului. Nici unul dintre șemineele din castel nu au fost utilizate vreodată.

Castelul, la momentul inaugurării sale, era una din cele mai moderne spații de locuit având apă potabilă, provenind din izvoarele din apropiere, centrală telefonică proprie, electricitate și încălzire centrală.

Oricum, destinația Castelului Cantacuzino a fost aceea de reședință de vară a familiei nobiliare, aceștia petrecând mai mult timp în București, în actualul sediu al Muzeului George Enescu. De fapt, printul Gheorghe Cantacuzino s-a bucurat de minunatul castel din Bușteni timp de doar doi ani, până la moartea sa.

Dar în tot acest timp, parterul Castelului Cantacuzino a fost locul celor mai importante și elegante întâlniri de la începutul secolului XX. Întâlniri cu caracter politic, social sau unele chiar de taină. Toate poveștile le puteți auzi spuse de ghidul castelului, în ora în care vă este alocată plimbarea în interior.

Tot parterul este un loc elegant, spațios, cu camere mari, sală de bal și birou de audiențe. Deși mobilierul, tablourile, sculpturile și chiar tapiseriile au dispărut de mult unele lucruri au rămas. Martori ai serilor fastuoase au rămas vitraliile din sticlă de Murano cu feroneria din bronz, realizate în detaliu la Paris.

In sala de bal, ascunsă sub un strat de vopsea s-a găsit colecția de heraldică a familiilor înrudite cu neamul Cantacuzino. Cele 27 de blazoane reprezintă casele imperiale bizantine, blazoanele domnești și boierești.

Pe peretele opus, în mărime naturală sunt așezate 12 picturi realizate pe piele de Cordoba ale celor mai însemnați membrii ai familiei, ctitori ai câtorva biserici, fiecare.

 

Picturile frizelor cât și ale casetoanelor și pe alocuri ale plafoanelor originale, au rămas neatinse de straturile de vopsea. Ocazional și cîte 7 straturi de vopsea lăcuita au fost așezate de regimul comunist pe pereții plini de simboluri și artă ai castelului.

Greu de ascuns sau de mutat a fost și unicul candelabru original, rămas locului, în Sala de Bal.

Etajul superior în schimb, a fost de la început gândit să fie mai puțin opulent ca design. Doar elementele artistice neoromânești din pictura mai amintesc de eleganta aflată la parter. Aici erau apartamentele de locuit ale familiei Cantacuzino.

Camere mai mici, mai puțin încărcate, cu elemente discrete de design. Și realizat din materiale mai puțin nobile. Ușile de stejar sunt înlocuite cu unele simple de brad. Cam ca elementele de mobilier ce se regăsesc în expoziția temporara din cadrul Detaliului Neoromânesc.

Revenind la ideea ca trebuie să ne întoarcem an de an la Castelul Cantacuzino. Refac invitația întrucât aici, în fiecare an, sunt expuse expoziții de artă temporare. Și nu ați vrea să mai ratați, ca mine, unele impresionante ca ale lucrărilor lui Chagall sau Picasso.

Care se potrivesc de minune în Castelul Cantacuzino. Aici, arta este la ea acasă. Și chiar dacă nu nimeriți în timpul expozițiilor, arta culinară este de remarcat, în fostele crame princiare, astăzi Restaurantul Nababul.

Nu uitați, în fiecare zi, la cinci minute după fix, un nou tur al splendidului Castel Cantacuzino, va așteaptă.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-ne un SHARE de ajutor pe oricare dintre canalele noastre de mai jos: Facebook, Instagram, Pinterest, Twitter, WhatsApp sau chiar LinkedIn.