Casa din Schiulești

O superbă casă tradițională românească, așezată la poalele munților, în mijlocul liniștii, departe de vuietul cotidian. Casa din Schiulești te provoacă să revii la origini oricând ai timp de o escapadă în natură.

Casa din Schiulești
Casa din Schiulești

Vă amintiți de Moromeții? Exact așa arată Casa din Schiulești. Ca a lui Moromete. Doar că proaspăt renovată în Mai, anul acesta (nn 2020). De fapt, aduce aminte de toate poveștile spuse la gura sobei, de pe vremea copilăriei noastre, a părinților sau chiar a străbunicilor noștri.

Proaspăt văruită de un alb imaculat, căsuța tradițională românească din Schiulești sare în ochi de departe, de pe deal, cu albastrul pur al lemnăriei.

De când visam la un cerdac unde să lenevesc alături de o pisica torcătoare sau să privesc inspirată dantelăria de lemn?! De abia ajungi în casă și deja te gândești la o piesă de teatru, un muzeu sau o filă de poveste.

Așa este și cu Casa din Schiulești. O filă din povestea oricui.

Aspectul exterior este cel cu care ne întâmpină toata Valea Prahovei. Nu de puține ori am admirat frumusețea caselor tradiționale din Comarnic, aflate la marginea DN-ului. Și chiar mă gândeam, ce bine ar fi să te bucuri de frumusețea lor într-un loc liniștit. Fără trafic. Și am primit răspuns: în Schiulești.

Așezarea camerelor și dimensiunea lor îmi aduce aminte de vizitele la străbunici, când vedeam pentru prima dată o livadă și aflam cât de tare ciupesc urzicile care păzeau tufișurile de zmeură. Născută și crescută in București, deh. De abia așteptam să se facă dimineață să o zbughesc afară, să mă urc în cireșul alb, de la poartă. Și aici, în Schiulești sunt cireși și meri și frăguțe și gutui. O gradină pentru toate anotimpurile.

Și mai țin minte că-mi plăcea să mă aventurez în grajdul animalelor, sus unde se ținea fânul și un unchi de-al meu își făcuse un soi de „mancave”, varianta ’80, de la țară. Genial! Un pui de somn în fan proaspăt cosit. Daca vorbiți din timp cu gazda, puteți experimenta momentul acesta de neegalat chiar în Casa din Schiulești. Mă rog, alături, în sură.

Iar seara, după atâta alergătură pe coclauri, la râu sau sus pe deal, reveneam ruptă de oboseală pentru o porție zdravănă de mămăligă la tuci și ciulama de ciuperci. Iar duminica trântea unchi-miu un pui prăjit la ceaun în mujdei de usturoi de nu știam care ajunge primul la apa rece din fântână.

Îmi aduc aminte și de baia în cada de metal, la ibric. Asta nu o să întâlniți nicăieri pentru că, în Casa din Schiulești, tradițională cum e ea, tot are cea mai moderna baie cu lavoar din lemn aparent. Și săpun din ăla bun J. Iar apa caldă, vine direct de la centrală. Nu mai e ca pe vremurile lui bunica dar ștergarele brodate tot au locul lor.

Și chiar dacă ne-am întors in timp cu gândul, tot ne ancorăm in prezent. Că prin WiFi sau cablu TV, nici nu contează. Este ideal însă faptul că și dacă lucrezi de acasă, poți s-o faci relaxat și aici. Din casa de vacanță.

Toate sentimentele astea mi le-a trezit Casa din Schiulești. Mai că îmi vine să iau toata familia și să mergem la cules de cireșe, în Iunie. Pentru că se închiriază toată și ar fi ca și cum ne-am întoarce în timp. Poate să iau și albumele de fotografii vechi de la bunici.

Și să facem și o plăcintă cu brânză de oi, așa cum făcea bunică-mea. De sărbătoare. Pentru că avem și bucătărie modenizată dar avem și sobă cu plită. Doamne, cum iese mâncarea pe plita de la soba cu lemne. Sau să mergem iarna? Nici nu știu să mă hotărăsc. Drumul este asfaltat și n-ar fi o problemă de ajuns.

Problema este că nu-ți mai vine să pleci.

 

Despre cum ajungeți acolo și cu cine vorbiți, intrați pe Casa din Schiulești aici, la via-romania și rezervați direct de la gazdă.